Ce e, de fapt, „softul” unui motor
Motorul e condus de un calculator, numit ECU. El hotărăște de mii de ori pe minut cât combustibil intră în cilindri, când se aprinde amestecul și câtă presiune face turbina. Nu improvizează: citește valorile din niște tabele, numite hărți.
O hartă are de obicei turația pe o axă și sarcina motorului (cât de tare apeși pedala) pe cealaltă. La intersecție stă valoarea pe care calculatorul o aplică. Softarea înseamnă modificarea acestor valori.
De ce lasă producătorul rezervă
Softul de serie nu e scris pentru mașina ta, ci pentru toate mașinile cu același motor, oriunde ar ajunge ele. Trebuie să meargă și cu combustibil slab, și la 40 de grade, și la munte, și cu revizii sărite. Trebuie să treacă normele de emisii din fiecare țară. Uneori, același motor se vinde în două sau trei variante de putere, iar diferența stă în bună parte în soft.
Din toate astea rezultă o rezervă. Softarea folosește o parte din ea.
Stage 1, Stage 2: ce înseamnă
Nu sunt standarde, sunt denumiri din piață. În mare:
- Stage 1 înseamnă doar soft. Mașina rămâne cu piesele din fabrică.
- Stage 2 înseamnă soft plus piese: admisie, evacuare, intercooler mai mare. Softul se scrie după piesele montate.
Pentru o mașină de zi cu zi, Stage 1 e alegerea obișnuită. Nu schimbă nimic la mecanică și se poate anula.
Turbo sau aspirat: cine câștigă
La un motor turbo, calculatorul hotărăște câtă presiune face turbina. Crești presiunea din soft, adaptezi combustibilul și aprinderea, iar motorul produce mai mult cuplu fără nicio piesă nouă. De aceea motoarele turbo, diesel sau pe benzină, răspund cel mai bine.
La un motor aspirat nu ai ce presiune să crești. Mai câștigi ceva din aprindere și din răspunsul pedalei, dar diferența e mică și de multe ori greu de simțit. Un atelier cinstit îți spune asta înainte să-ți ia banii.
Soft generic sau soft custom
Sub același nume se vând două lucrări diferite.
Softul generic e un fișier pregătit dinainte pentru un model de motor. Se încarcă repede și e ieftin, dar nu știe nimic despre mașina ta: câți kilometri are, cum îi merg injectoarele, ce s-a mai schimbat la ea.
Softul custom pornește de la softul citit din mașina ta. Înainte se face diagnoza, se citesc parametrii motorului în mers și abia apoi se modifică hărțile. După scriere urmează proba și, dacă e nevoie, corecturi. Durează mai mult și costă mai mult, dar e făcut pentru motorul tău, cu uzura lui.
Cum ajunge softul în mașină
La multe mașini, softul se citește și se scrie prin mufa de diagnoză, fără să se desfacă nimic. La altele, calculatorul trebuie scos din mașină și citit pe banc. Depinde de calculator și de anul mașinii.
Oricare ar fi metoda, primul pas e salvarea softului original. Cu el poți reveni oricând la serie.
Dar cutiile de tuning?
Cutia de tuning se montează între un senzor și calculator și îi trimite calculatorului valori modificate. Calculatorul crede, de exemplu, că presiunea e mai mică decât în realitate și cere mai mult. Hărțile rămân neatinse.
Avantajul e că se scoate în câteva minute. Dezavantajul e că păcălește calculatorul în loc să-l regleze, așa că protecțiile motorului pot ajunge să lucreze cu valori false.
Cum recunoști o lucrare făcută corect
- Începe cu diagnoza. Un motor cu probleme nu se softează, se repară.
- Softul original e salvat, iar revenirea la serie e posibilă.
- Nimeni nu-ți promite cifre înainte să-ți vadă mașina.
- După scriere se face o probă. Nu ți se dau cheile direct în parcare.
- Sistemele de depoluare rămân în funcțiune. Despre asta, și despre garanție, am scris în articolul despre riscurile softării.